|
|
Poezii » Poezii de dragoste
Tot ce am avut a ramas la tine
Tot ce am avut a ramas la tine
Nici macar propriul gand nu-mi mai apartine!
Am ramas doar eu cu mine
Soarta mea e scrisa dar ce se va-ntampla cu tine!?!
Pe ochii-mi inlacrimati cade un fulgusor
Il simt ca o blanda atingere de-a ta puisor
As vrea sa fii aici , sa ma tii in brate,
Sa simt ca sunt a ta , ce multi imi place!
Pasesc usor pe-un drum ce duce departe
Departe de lume , de tine tot mai aproape
In jurul meu nu-I nimeni , sau poate ochii mei nu pot vedea pe altul
Pentru ca toata lumea mea esti tu!
Inchid ochii , imi inalt gandul spre cer
Si rog o stea sa te sarute-n locul meu
Rog luna sa te tina strans in brate
Focul dragostei tot arde dar spune-mi tu iubire ce pot face!?!
Ce pot sa fac cand totul ne desparte!?!
Si orice lupta-I fara de sperante
Poate-s eu pesimista , poate gresesc
Ce pot sa fac mai mult decat sa te iubesc!?!
Pana si Mosul a uitat de mine
Daca nu esti tu cadoul meu de ce sa vina!?!
Nimic din tot ce are nu-ti poate locul tine
Doar tu poti face dintr-o noapte furtunoasa zi senina.
Ma-ntreb inimii tale cine-i acum stapana
Sau poate-am ramas tot eu a ta regina?
Asa ma alintai , oare iti amintesti la fel de bine!?!
Cate intrebari fara raspuns , fara ecou , iar uit de mine
Deja-i tarziu , afara sa-nserat!
Cu chipul tau in minte nici nu am observat.
Off de-as putea ramane in lumea de poveste
O lume doar a noastra , perfecta asa cum este!
Dar mintea spune: stop! realitatea-i dura
Imi deschid ochii-ncet , las visul dulce-n urma
Dispare usor si zambetu-mi de pe buze
Si las din nou o lacrima sa cada pe-al toamnei minunat covor de frunze.
Imi spun in gand c-ar trebui sa plec acasa
Desi si-acolo-i frig si nimeni nu m-asteapta!
Parca si parcul s-a saturat sa-mi asculte durerea
Dar oriunde ma duc nimenea nu ma vrea!
Pe-aripi de dor la tine as zbura
Sa gust iar dragostea ta , ce mult as vrea!
Sa rad cu tine , sa plang de fericire
Sa nu te mai las sa pleci nicicand de langa mine.
Dar e asa de mare dorul meu de tine
Incat mi-s aripile grele , tin cu pamantul nu cu mine
Raman captiva in orasul de cosmar
Trupul e-aici dar gandul e hoinar.
O sa ma obisnuiesc in lumea mea de gheata
O sa invat sa traiesc cu intunericul in fata
Pe ochii-mi inlacrimati cade un fulgusor
Ma gandesc ca-i blanda atingere inchid ochii si mor!
|
|
